duminică, 20 septembrie 2009

Smile, sunshine...

Nu stiu ce e cu titlul asta, dar pur si simplu mi-a venit in minte. Spuneam asta destul de des, dar acum de ce sa mai zambesti? Nici nu mai merita oentru ca oricum totul se degradeaza.
Si am teme, pe care nici macar nu am intentia sa le fac, uite asa. Ce se poate intampla? In fine, cred ca ma apuc, mai ales de aia la romana care e foarte draguta.

In fine, vreau sa termin oamenii de paie, e chiar misto cartea si ideea pe care se bazeaza.
E ciudat cum te trezesti brusc cu un chef de a scrie, dar niciodata nu reusesti sa transpui ceva acceptabil, ca majoritatea posturilor mele. Ce naiba vreau sa spun aici? Ideea e ca nici eu nu-mi dau seama si de cele mai multe ori ma imaginez pe mine in fata monitorului citind ce am scrism ca si cum eu nu as apartine lumii in care traiesc si as fi o persoana din exterior. Ciudat ...

Revenind.
E soare afara si eu o sa pierd ziua mea de duminica in Gradina mare ca sa fac un cretin de proiect la biologie. Cui ii pasa de toate chestiile ce tin de ecologie? De ce noi trebuie sa facem lucruri pe care altii le resping. Stiu ca la un moment dat toata lumea trece prin lucrurile astea, si oricat de grele mi s-ar parea mie, la fel de grele sunt si pentru aurolaul din colt sau pentru colega mea de clasa, dar nu vreau. De ce?
Iar ajung la o intrebare cretina pe care o urasc pentru simplul fapt ca exista, ca are forma asta. 4 litere..

Iar am impresia ca sunt la inceputul vacantei cand aveam timp sa scriu orice si oriunde voiam. Atunci timpul nu se pierduse, iar eu aveam posibilitatea de a ma exprima in toata semnificatia cuvantului ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu