Braila, oras cocalaresc.

Bun(toate sunt bune la mine), sa postam ceva nou pe aici.

Cand nu ai ce sa faci normal ca mintea ta incepe sa se consume, si te gandesti sa te faci coca cu freza de emo. Azi am iesit si am vazut foarte multe specimene.

Prima categorie: umbla in grupuri galagioase sau foarte galagioase, se imbraca de la un 38 si isi lipesc adidas, nike, puma pe toate lucrurile, pana si creierul cred ca le devine adidas, asculta niste sunete grotesti numite manele, lipsite de orice noima sau bun gust si nu in ultimul rand isi toarna tot tubul de gel la un leu in cap. Apoi ies pe strada si se dau cu o tona de parfum ieftin, dar uita de inventia care nu ii mai face sa puta(asa de tare), numite deodorant.
Unul il impinge pe altul in persoane ce sunt mai normale si care poarta skate-shoesh/converse, lucruri care devin pentru ei ceva asemanator extraterestilor.
Continuam, dupa faza de manifestare al creierului, incep sa deschida gura, spunand: "ce faci ba?" Foarte bine ba le-as raspunde eu.

Categoria a doua: sunt mai timizi si in majoritatea cazurilor sunt un fel de "aspiranti" la look-ul suprem de cocalar emo. Porta haine de pe piata pe care scrie adidas sau nike, dar nu reusesc sa se transforme total in acele specimene carora le lipseste inteligenta. Din punctul meu de vedere, e un lucru mai bun, dar ei considera asta ceva cu care sa se rusineze, asa ca se grupeaza cate doi si incep sa colinde zonele populate pentru a se informa.
In majoritatea cazurilor, aspirantul la titlul de cocalar emo, iti arunca priviri ciudate in care se citeste clar nevoie de atentie.
Eu i-as duce la un magazin de unde sa invete sa se imbrace.

Ultima categorie: putin din fiecare.
Cei care arata ca toate natiile, numai normali nu. La prima vedere sunt destul de pasnici, dar dupa un studiu mai atent al camasii bagate in pantalonii, blugilor albiti in unele locuri si adidasii pe care scrie mare cat o zi de post, nike, vei observa asemanarea dintre ei si prima categorie. De cele mai multe ori umbla cu o singura mana in buzunar si daca nu reusesc sa isi cumpere adidasi la reducere, folosesc papuci sau pantofi cu botul mai lung de 30 cm.
Isi balangane mana care nu e in buzunar pe langa corp si picioarele se misca de parca individul ar fi beat. E destul de bine sa-l ignori. Acesta vine la tine si te intreaba incercand sa para interesant. Se aseaza langa tine pe banca unde stai si incepe: "Te cunosc de undeva. De unde te stiu?"
La dovada de prostie ridicata de langa tine, picioarele reactioneaza mai repede decat creierul si pleci de acolo, asta e cea mai buna solutie.


Unii cred ca nu ai cum sa traiesti in acelasi oras cu ei, solutiile sunt multiple. Fie iti schimbi stilul si muzica, ii ignori sau incepi sa te bati cu ei. A doua optiune e cea mai des utilizata si da roade.
Recomand tuturor un studiu atent pentru observarea gradului de incultura al acestor specimene.

Ipotetic vorbind

Buun, dupa o absenta indelungata(atat cu posturile cat si cu prozele), creatie noua :D

Ipotetic vorbind.

“Victimizeaza si se arunca asupra prazii.”



Simtul e citit, dar nu poti vedea dincolo de minciuna. Usuca-ti ochiul prin teama si neliniste, acopera-ti lacrimile cu masca de ceramica. Pielea devine moarta si inceteaza sa mai spere, sfera de lumina se invarte in jurul tau si iti sporeste starea de angoasa.
Ii aseza mainile pe umeri si il privi incercand sa descopere sentimente ascunse in spatele cuvintelor lui. Trasaturile fetei desprindeau de celelalte si ii ofereau prespectiva completa asupra vietii. Buzele rosii asemanatoare cu doi storpi de sange, se miscara usor, fara zgomot nici macar atunci cand se atinsera.
Apoi inchise ochii, amintindu-si ca baiatul se transformase in praf de stele in urma cu ceva timp.
‘ Cand poti atinge cu aripile cerul?’ isi spuse lasandu-si trupul sa cada greoi pe podea.
Pielea incepu sa ii pulseze in multe locuri datorita dureri ce ii intepa carnea. Suferintele devenisera nule, daca le atenua cu imagini din trecut. Cliseic. Atat avea in minte in vreme ce se abtinea sa atinga tigarile imprastiate langa el si sa se priveasca in onglina.
Era totusi obligat de ceva mai mult decat fiinta umana. Poezia existentei lui se pierduse in neant, iar abisul i se intindea in fata oferindu-i alternativa scaparii de viata. Cand mintea sparge spiritul sufletului, emotia ti se imprastie in corp si nu ai ce sa ucizi cu ea. Ineac-o in mare, scapa de regrete si lungeste-ti aripile mai sus de stele.
Samanta fotografiei se depuse in sufletul lui. Pamantul ii ingheta sufletul in imagini pe care nu le recunostea...

Atunci i se arunca in brate cu brutalitate sporind apasarea ce ii facea vocea tremuratoare
’Lasa-ti armele jos, speranta incercarii apune pentru tine’ isi auzi vocea sprgand linistea din interior si corpul ii cazu fara vlaga pe suprafata taioasa, acolo unde fusese inainte sa fie brazdat de iluzia unei regasiri.
Se sufoca si considera gura de aer incarcata de bucurie. Apoi fusese constrans de realitate si observa ca nu era aer. Isi lipise mana prea brutal de cioburile de sticla, iar durerea il trezi din visarea sufletului. Bucatile ii facura sangele sa evadeze din vene si ii improsca fata. Isi pipai pielea ca si cum ar fi incercat sa stearga urmele.
Apoi zambi desi nu se vazuse.
Sangele reprezinta viata, iar el o purta pe frunte, irosind-o.

Frunza de pelin iti inchide ochiul si te adoarme sub impresia unui sentiment real. Si atunci eternitatea da nastere obsesiei umane si efemeritatea apare sub impresia unui premiu pe care nu-l poti refuza.
Pielea i se albise asemeni unui portret tratat cu negativ, sangele incepea sa i se usuce pe fata si ochii isi dadeau ultima sclipire.
Bratele iubitului il inconjurara pentru a-i da forta pe care o merita, iar mai apoi disparu in propirul intuneric. Sfarsitul fericit al drumului, in care unul piere si nu e uitat, iar celalat se stinge cu viata arzandu-i pe buze.
Mai privi o data iluzia desi tot ce ii oferea nu se ridica la cel mai mic nivel de asteptare
’Cand e timpul sa il parasesti fara a privi inapoi.’ isi auzi din nou vocea in intunericul din jur.
Imaginea pierduta era in fata lui risipindu-se in mii de particule stralucitoare din care nu putea prinde nimic. Parul i se dematerializa in raze de lumina ce impodobeau lacasul secret. Kanou intinse privirea, apoi mainile i se deschisera sub forma unei imbratisari diforma din cauza atmosferei. Ochii ii sclipeau imbibati de trairea unica ce ii decorase fiinta, iar trupul i se ridica fara voie de pe podea. Sangele inca ii mai brazda fata, iar goliciunea pe care o afisa in tot intregul uman nu disparuse.
Ceruri parasite deasupra.

Pentru prima data dupa mult timp, simti lacrima alergand pe obrazul sau. Fusese ca eliberarea pe car o dorea mai mult decat orice. Apoi lucrurile decursesera uman, de la sine, ca si cum cineva scrisese destinul lui cu un stilou ce nu putea fi sters.
Suferinta se amplifica, dar in acelasi timp zambetul i se intinse pe toata fata. Nu mai avea nevoie de nimic, decat de caldura pe care o simtise atunci cand ii acoperise fiinta cu umbra lui.
Incerca sa il gaseasca, si, in ciuda faptului ca nu reusi sa isi hraneasca sufletul incarcat de vinovatie, continua sa zambeasca aratandu-se sub o stare de inconstiienta.
’De suferinta nu mori, cu ea traiesti si o idolatrizezi.’
Imperiul de fum nu se mai risipi. Furtuna se starni mai nemiloasa decat de obicei, dar pentru el era ca o alinare, suferinta il facea om, anxietatea ii decora lumea. Regenerarea ii parea un concept asezat pe un piedestal, nu-l putea atinge, dar il privea si ochii i se hraneau. Nu mai avea nimic valoros pentru care sa lupte, dar sufletul refuza sa se piarda prin spiralele de fum. Fosnind, fiinta mai respira o data.
Kanou privi incaperea din jurul lui, si sentimentele inca existau pentru el. Imaginea continua sa se descompuna, dar era langa el, zambindu-i si facandu-l vulnerabil.

Himera cobori din nou treptele deziluziei si se napusti asupra prazii, devorandu-i cele mai ascunse contloane ale mintii si sufletului. Buzele li se unira, iar trupul incepea sa se dematerializeze asemeni jumatatii pierdute.



In ultimul moment, Kanou zambi.

Duminica.

Ce fac eu duminica? Ghici. Proiecte la biologie.
Toate bune si frumoase(sarim peste partea in care eu am intarziat aproximativ o ora si Andra si Andreea erau obisnuite cu asta, eliminand plimbarile printre javre si fotografiatul gandacilor).
Ok, ajungem noi langa niste brazi, molizi ce or fi fost. La un moment dat Andreea aude o pisica; eu si Andra masuram temperatura solului si mergem la ea. Era niste iedera si printre ea erau incalcite mai multe radacini. Asa, dam noi la o parte crengile si vad eu un pisic super dulce, super mic, super negru. Ma uit mai bine si mai vad unul super gri. Am zis ca ala e culcusul lor si am plecat. Si cand ne indepartam noi Andreea zice "Hai ma ca poate s-au blocat, sa le scoatem". Bine, hai ma sa le scoatem.
Ajungem iar acolo, bag eu iar mana si le vad. Era doar aia gri, am zis sa o apuc de cap si sa o scot. Cand intind eu palma mai bine, javra(cam impropriu zis, dar ma rog) incepe sa maraie la mine si m-a zgariat putin. De atunci am zis "Futu-le in gura de mate!". Adica, dupa ce ca vreau sa o scot ma mai si zgarie? Aia neagra era mai blanda, i-am facut poze, o sa pun maine cand le descarc.
In fine, am mers la Andreea si mi-am spalat zgarietura.
Continui sa cred ca animalele sunt tampite. Cainii musca si pisicile zgarie, ce mai urmeaza?

More than 50%[fragment]

Fragment din fic. Enjoy. Btw, din perspectiva lui Kyle.

Kyle

Când am deschis ochii şi i-am simţit mâna pe faţa mea, sentimenul că mai trăisem asta cândva reveni. Johann era real, şi era lângă mine. Am vrut să îi spun cât de perfect arăta, dar ştiam că orice cuvânt de al meu ar fi fost fals. Aşa că l-a sărutat şi am continuat gândurile pe care probabil le avea.
„Negarea e primul pas către neîncredere ...” Îmi tot repetam în minte, alternând cuvintele ce trebuiau să mă convingă să accept situaţia, cu cele despre Johann si Kristine. Nu voiam să cred că ei au o legătură, şi nu una atât de strânsă. Lucrul asta în făcea mai vulnerabil, mai uşor de luat de lângă mine.
Am schimbat câteva cuvinte, după care a fost linişte. O linie perfectă întreruptă doar de sunetul respiraţiei lui. Mi-am plimbam mâna pe pielea moale şi apoi m-am plictisit de ceea ce însemna linişte. Voiam mai mult. Johann era materail după atâta vreme, dar tânjeam după senzaţia de euforie de altă dată. Am închis ochii încercând să şterg gândurile pe care le provocase imaginea lui.
Da, primisem mai mult. Bătăile din uşă erau un bonus, sau reprezentau un lucru rău pe care trebuia să îl suport odată cu ceva bun. Dacă înnebuneam? Mai mult ca sigur.
I-am răspuns plictisit de ceea ce se întâmpla şi am încercat să găsesc o ocupaţie în Johann. Dar părea hotărât să nu mă lase să-l ating atâta vreme cât era cineva cunoscut, şi de care îi păsa, prin preajmă. Era mult prea previzibil. Ştiam că ţine la mine, dar deja se distanţa prin dorinţa de a mă ţine lângă el. Cu toate astea îl înţelegeam. Distanţa ce existase între noi, amplificase sentimentele lui, făcând posesivitatea să capete amploare.
L-am apucat de mână şi i-am interzis practic să ia contact cu ceea ce îl înconjura. Ne-am sărutat scurt şi m-am ridicat greoi. Nu voiam să fac asta prin simplul fapt că nu-mi păsa de ceea ce credea-nu mă afecta cu nimic dacă avea impresia că am înnebunit sau înţelegea motivul pentru care Johann dormea la mine.
Am ezitat o clipă cu palma pe mânerul uşii. El mă aştepta în pat, şi distanţa faţă de lumea exterioară era foarte mică. În cele din urmă am deschis uşa cu un oftat prelung.
Stătea în prag, lăsând lumină să îi cadă pe chip şi pielea îi devenise aproape translucidă. Ochii mă ţintuiau cu o forţă pe care nu o mai întâlnisem până atunci. Am observat asemănarea izbitoare dintre noi doi, lucru pe care de obicei încercam să îl ascund. Distanţa dintre momentele cu Johann şi cele cu ea era imensă-fiecare aparţinea unei lumi diferite şi nu ştiam căre conta mai mult . Aveam lucruri importante în ambele.

Smile, sunshine...

Nu stiu ce e cu titlul asta, dar pur si simplu mi-a venit in minte. Spuneam asta destul de des, dar acum de ce sa mai zambesti? Nici nu mai merita oentru ca oricum totul se degradeaza.
Si am teme, pe care nici macar nu am intentia sa le fac, uite asa. Ce se poate intampla? In fine, cred ca ma apuc, mai ales de aia la romana care e foarte draguta.

In fine, vreau sa termin oamenii de paie, e chiar misto cartea si ideea pe care se bazeaza.
E ciudat cum te trezesti brusc cu un chef de a scrie, dar niciodata nu reusesti sa transpui ceva acceptabil, ca majoritatea posturilor mele. Ce naiba vreau sa spun aici? Ideea e ca nici eu nu-mi dau seama si de cele mai multe ori ma imaginez pe mine in fata monitorului citind ce am scrism ca si cum eu nu as apartine lumii in care traiesc si as fi o persoana din exterior. Ciudat ...

Revenind.
E soare afara si eu o sa pierd ziua mea de duminica in Gradina mare ca sa fac un cretin de proiect la biologie. Cui ii pasa de toate chestiile ce tin de ecologie? De ce noi trebuie sa facem lucruri pe care altii le resping. Stiu ca la un moment dat toata lumea trece prin lucrurile astea, si oricat de grele mi s-ar parea mie, la fel de grele sunt si pentru aurolaul din colt sau pentru colega mea de clasa, dar nu vreau. De ce?
Iar ajung la o intrebare cretina pe care o urasc pentru simplul fapt ca exista, ca are forma asta. 4 litere..

Iar am impresia ca sunt la inceputul vacantei cand aveam timp sa scriu orice si oriunde voiam. Atunci timpul nu se pierduse, iar eu aveam posibilitatea de a ma exprima in toata semnificatia cuvantului ...

Orice.

Pur si simplu nu ma pot abtine. Urasc cand fiecare blog al meu ajunge la un moment dat in paragina desi la inceput sunt asa de incantata de el, ca acum. Nu stiu ce naiba am, dar nu ma pot abtine sa nu intru si sa nu scriu ceva, ca si acum, desi e fara rost. E destul de ok avand in vedere ca nu prea am ce sa scriu pe aici. Nu am o viata interesanta. A fost misto ca am iesit vineri cu Irina, in rest am pierdut vremea si ma trezesc ca e duminica si nu am facut nimic pentru scoala, asta e un motiv pentru a ma apuca chiar acum de teme. Nu mai pot. Explodez.
Vreau orice care sa alunge monotonia asta cretina.
Vorbesc pe mess cu Yna si sunt sigura ca o sa mai fac multe posturi, da, nu o sa reusesc sa ma abtin, asta e bine, poate ca o sa scriu ceva nou zilnic, doar asa ca sa povestesc un rahat de viata ce se degradeaza din cauza scolii.

Ma rog, nu mai scriu acum, o las pe postul urmator.

Playlist.

Nu ma pot abtine de la un post nou. De data asta cu playlistul de pe forum. Enoy ! :]


Placebo-Running up that hill : am decis sa incep cu ea, pentru ca la fel cum patesc in majoritatea cazurilor, o melodie de la Placebo mi se imbiba in creier si scap foarte greu de ea. E atat de perfecta pentru mine, imi aminteste de Twenty years, pare profunda. E printre preferatele mele.
http://www.youtube.com/watch?v=p5wota5vQCU

Oasis-Wonderwall : daca nu ai ascultat Oasis nu ai trait, asa imi zicea un prieten. Melodia e asa de draguta, si mi se pare vesela. "And after all, you're my wonderwall" :x
http://www.youtube.com/watch?v=6hzrDeceEKc

Blink182-What's my age again : pentru ca ma face sa ma gandesc departe si sa nu-mi pese de varsta pe care o am. Imi amintesc ca am vazut un film, comedie romantica bazata pe diferenta asta de varsta si aparea si melodia asta pe fundal in unele scene. Am vazut filmul dupa teza la mate, deci chiar inseamna ceva pentru mine. :))
http://www.youtube.com/watch?v=QW4Od-dFnlM&feature=related

Pink Floyd-Another Brick In The Wall : stiu ca e destul de cunoscuta, si majoritatea au auzit de ea, dar pur si simplu ma relaxeaza, am tendinta sa dau din cap pana imi cade cand o aud.
http://www.youtube.com/watch?v=lwTpZpwjtIE

Pistol cu Capse-Ioana : e una din trupele romantesti care merita, pacat ca nu multi au auzit de ei. Melodia mi se pare superba, chiar e genul meu.
"Ioana stie ce faci, Ioana stie ca-mi placi, Ioana stie tot ce gandesti si-atunci cand taci."
http://www.youtube.com/watch?v=WIw7-6MP-yg

Jank1000-42 Miles : Gizas, m-am indragostit de ea de prima data cand am ascultat-o. Mie personal trupa imi place mult mai mult decat Zebrahead, pacat ca nici de astia nu s-a auzit foarte mult. Dar merita, cel putin melodia asta mi se pare superba.
http://www.youtube.com/watch?v=2wqfN6OIf-E

Yellowcard-Only one : ador vocea tipului, si trupa mi se pare superba. Si asta e pe gustul meu, mai ales la refren cand spune "you're my only, my only one". Si versurile imi plac, e reusita dupa mine.
http://www.youtube.com/watch?v=Rojm9G9u9Zg

Panik-Vorbei : um, nu i-am mai ascultat de mult, in general nu am mai ascultat de ceva vreme o melodie in germana. Imi plac, desi nu sunt 100% genul meu, melodia ma duce cu gandul la vremea Devilish, si la un clip in care Bill spunea"vorbei" foarte dragut.
Revenind. Nu stiu cat va fi pe placul vostru, dar mie imi place mult :x
http://www.youtube.com/watch?v=1QTr1AxXXKM

Vama Veche-Alt oras : poate e putin cam cliseic, ca am pus Vama Veche, dar melodia are niste versuri mult prea adevarte. Vreau alt oras, unul care sa fie cunoscut si pentru altceva decat stalpul din intersectie si ponderea uimitoare de cocalari.
http://www.youtube.com/watch?v=rjMZb169U_s

Bowling for soup-My wena : e funny, si chiar daca nu prea se potriveste cu restul playlistului, suna bine. Asta e, asa cum scrie si acolo, e "the clean version". Cautati celalalt clip, care e bestial. :))
http://www.youtube.com/watch?v=LxRtsv9yH5w

Green day-Wake me up when september ends : eu una cred ca daca mai ascult melodia asta mult pot sa si plang, mi se pare(in ciuda faptului ca e foarte cunoscuta), speciala nu doar prin versuri, si prin starea pe care mi-o transmite. In plus, vara doar ce a trecut, si se potriveste perfect. Voiam sa pun ceva de la Green Day si ma bucur ca am ales-o pe asta.
http://www.youtube.com/watch?v=aGK--kAMfak

The red jumpsuit apparatus-The acoustic song : am lasat-o ultima pentru ca e asa de chill, pot sa si adorm pe ea.
http://www.youtube.com/watch?v=6mKWYPLRsYI

Idei.

Organizatia castravetilor. Trebuie sa ii multumim lui Mitsu pentru ideile geniale pe care le are si pentru ca a facut semnaturile astea adorabile. Suntem 4 : eu, yna, mitsu si kris. Castravetii sunt dulci, obsesie inspirata de la darling, asta e, ma contamineaza cu multe.

Ca de obicei nu pot sa ma axez pe o singura tema a unei postari. De ce? Pentru ca am prea multe lucruri in minte si de fiecare data cand incerc sa scriu intervine altceva si niciodata nu termin. Asa ca nu mai imi ramane decat sa transpun ideile multiple printr-un singur post.

Intai.
"Summer has come and passed". Asta e o fraza pe care o vad mult prea des in ultima vreme la statusurile persoanelor din lista mea. Cu toate astea nu ma pot plange. Decat persoane care au la status "t ubesk shi shtiu k shi u m ubeshti" asta e chiar bine desi devine mult prea comun.
In fine, melodia e misto. Nu ma pot abtine sa nu o fredonez, e una dintre cele mai bune de la GD, sunt sigura ca multi fani au fost atrasi datorita melodiei asteia.
Intr-adevar. Chiar a trecut. Deja ma trezesc punandu-mi banner cu o tipa ce e inconjurata de frunze. Unde e postul prin care spuneam ca vreau sa plec undeva departe in vacanta, unde sa ma deconectez de tot? Undeva pe un blog de la inceputul vacantei. Timpul a fost prea scurt. Si el incepe sa se degradeze, nimic nu mai e ce a fost. Si acum imi revine in minte o fraza din Twilight, celebrul Twilight:"Nothing will be the same".

Cerc.
Tema de la Prose de pe Funny-Fantasy. As vrea sa particip, dar nu cred ca voi reusi sa scriu ceva din cauza timpului meu limitat. As vrea totusi sa scriu cateva cuvinte despre tema, care btw mi se pare geniala. Dar asta nu trebuie sa ma surpinda. A fost ideea lui darling, mereu e geniala.
Probabil ca am aceleasi idei vesnice despre eternitate si divinitate. In ultima vreme ma trezisem vazand cercul ca pe un cercel in stilul tiganesc sau ca un prezervativ. Cum am zis ... poate reprezenta si forma pe care degetele mele o traseaza pe perete in fiecare noapte inainte sa ador. Pot fi doi ochi mult prea sferici ce ma privesc prea intens. Poate fi orice.
De fapt asta e ideea. Cercul reprezinta speranta unei alternative, ideea ca mereu exista ceva diferit pe care il poti alege si pe care il poti interpreta ca fiind punctul tau de siguranta. E unul din obiectele asupra carora imaginatia mi se indreapta cu placere, pentru ca niciodata nu se termina. Eternitatea pe care o genereaza se aplica in cazul imaginatiei si al posibilitatilor.

Si in final. Tristete.
Ce cliseic suna, ma simt ca si cum as scrie pe un blog de emo-girl. Cah. Nu-mi place. Desi cred ca exista in fiecare dintre noi si putem trece foarte repede de la o stare geniala la una de tristete, stiu eu prea bine chestia asta.
Acum nu mi se aplica, dar poate ca maine sau chiar imediat o sa o simt implantata in vene, asta e, nu pot sa evit lucrurile ce tin de natura oamenilor.

As vrea sa ascult beat it de la FOB, sau placebo, pur si simplu muzica.

Cica.

Ok, cum am stabilit de comun acord cu mintea mea creata ca sunt cea mai ghinionista persoana care utilizeaza blogspot, am unul nou cu acelasi nume. De ce? Aa, pai, s-a cam tampit blogspot si imi mai dispare faza cu aspect si fara ala blogul devine un mare rahat. Dar l-am reprodus(ce kinky suna asta) si chestiile vor semana, incerc sa imi amintesc de chesiile pe care le-am scris in postul trecut.

Asta e doar un blog printre alte mii de bloguri ale mele, si ma bucur ca pe fiecare il abandonez. L-am initiat pentru ca boxele mele s-au tampit si eu raman fara sunet(nu-i normal?) si fara posibilitatea de a asculta Running up that hill sau de a vedea niste yaoi. Si memoria unui pc antic e foarte "mare", nu stiai asta? Afli acum.

Descriere(chestie pe care o primesti foarte rar, mai exact atunci cand sunt in toane bune si imaginatia mea este peste -1):

●Imi zici Alex sau Wori, sau cum vrei tu atata vreme cat apelativul nu contine nimic pitiponcesc. Cu chestii de genul "iubi" sau "darling" nu mi te adresezi decat daca ai impresia ca ma doare in vreo parte a corpului de tine.

●Am 14 ani si imi permit sa te critic daca am chef. Pe ce criteriu? Ca asa am chef.

●Locuiesc in Braila. Un punct foarte micut pe harta. Sigur ai auzit de el datorita stalpului din intersectie si datorita existentei in numar ridicol de mare al unor specimene numite "cocalari". Detalii despre ei nu am de ce sa iti dau din moment ce stii la fel de bine ca mine chestiile astea.

●Cica scriu bine, afli singur daca e asa, eu nu-ti zic nimic.

●Imi place sa ma culc cu Mitsu in rpg-uri, o iubesc. Eu Jude, ea Ryan, cine vrea detalii sa spuna si ii dau.

●Imi place sa frec menta cu Kidu(aka Andra) si sa pierd vremea pe mess. Cu cine discut? Nu stiu, cu mai multi, nu conteaza atata vreme cat o fac.

●Legat de scoala imi place un singur lucru: pauza, mai ales aia mare care e perfecta pentru uitatul dupa boboci si dupa tipii din Arte. Interesant, nu?

●Imi place gripa porcina. Cica daca fac 3 persoane se inchide liceul. Perfect. Faceti ba gripa porcina.

●Imi place inghetata de lamaie de la gelaterie.

●Nu mai e nevoie sa spun ca nu-mi plac cocalarii. Chestia asta devine ceva cu care te nasti.

●Daca te mai doare sa stii ceva de mine intreaba ca nu-ti pica mana de la scris.

●Nu suport persoanele de vreo 12 ani care isi infloresc problemele lor pentru a deveni mai interesante si pentru a atrage atentia asupra lor. Hai frate, vrei sa cred chiar toate prostiile tale?

●M-am plictisit sa scriu, deja fac asta a doua oara.

Bun. Dau 'publicati postare' si apoi 'vizualizati blogul'. Interesant, nu?